Campania urmăreşte conştientizarea violenței împotriva copiilor din
societatea românească, generarea unei schimbări de atitudinefață de această violență, precum și generarea unei schimbări de paradigmă în educația copiilor, prin: înlocuirea
practicilor violente cu metode educaționale pozitive, respectarea copilului în locul umilirii lui,
renunțarea la indiferență şi acceptare față de violența împotriva copiilor.
Această
campanie vine după încă trei astfel de iniţiative foarte reuşite,
derulate la intervale de patru ani. Campanii care au
reuşit să atragă atenţia societăţii civile şi nu numai, asupra abuzurilor înregistrate
asupra copiilor din România.
Odată cu campania din acest an, Organizaţia Salvaţi Copiii România
a prezentat cel mai amplu studiu realizat în ultimii 10 ani în România privind
abuzurile împotriva copiilor. Rezultatele acestui studiu nu sunt numai foarte
îngrijorătoare ci şi foarte periculoase: “38% dintre părinţi recunosc abuzul
fizic asupra copiilor în familie; 63% dintre copii afirmă ca sunt bătuţi acasă
de către părinţii lor, iar corecţiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala”
nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, si într-o anumită măsură, nici de
copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic”.
Potrivit aceluiaşi studiu, “20%
dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia, ca mijloc de educaţie a
copilului; 18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau
nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn”. Mai mult decât atât, “în
ciuda interzicerii prin lege încă din 2004 a oricărei forme de violenţă asupra
copiilor în familie, părinţii nu doar că încă utilizează pedeapsa corporală în
practica educaţională de zi cu zi, dar un procent semnificativ dintre ei
apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului”.
Şi lucrurile nu se opresc din păcate aici. Problemele legate de
violenţele asupra copiilor depăşesc ariile familiilor şi ajung şi în
şcoli, acolo unde “86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice
atunci când greşesc; 33% dintre copiii sunt jigniţi şi etichetaţi
la şcoala de către cadrele didactice; 7% dintre copii afirmă că
sunt bătuţi de către profesorii lor.”
Să dăm exemple pozitive pentru educarea copiilor! A renunţa la etichete este primul pas. Aş fi bucuroasa dacă
am realiza acest lucru împreună. De câte ori eşti predispus să etichetezi un
copil imaginează-te în locul lui…Sigur o să te gandeşti de două ori inainte de a
face pasul.
Apoi incearcă să nu pui bariere de etnie. Încearcă sa vezi fiinţe nu etnii, nu
naţii şi poate atunci vei putea merge mai departe. Iar dacă în sfârşit crezi că
poţi ajuta,în orice fel chiar şi cu timpul tău ..atunci începe de azi, sigur
maine o să fi mândru de fapta ta!
Imaginaţi-vă o lume a copiilor fără etichete. O lume în care
copilul bogat să nu eticheteze copilul sărac, copilul deştept să accepte copilul mai puţin deştept,
eventual să-l ajute. O lume în care să nu existe jigniri pe criterii sociale,
să nu existe jigniri etnice, ci pur şi simplu copii egali. Este greu de realizat
dar nu imposibil. Cu o floare nu se face primăvară ştiu dar dacă am incerca de
azi toţi să ne alăturăm campaniei celor de la Salvaţi copiii am putea fi
mîndrii de faptele noastre.
Nu
uitaţi că avem două mari obligaţii morale faţă de copiii noştri: să îi ajutăm să
devină Oameni Mari, educându-i corespunzător şi să le construim o ţara mai
bună, care să le permită să trăiască în ea !
Acest articol este publicat şi pe site-ul iTeach în revista "iTeach-Experienţe didactice" nr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu